PÚBLIC, -Ă, publici, -ce, s.n. sg., adj. 1. S.n. sg. Colectivitate mare de oameni; mulţime, lume; spec. totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferinţă etc. ♢ Loc. adj. şi adv. În public = (care are loc) în faţa unui anumit număr de persoane, în văzul lumii. ♢ Marele public = Ansamblu de persoane considerate în raport cu participarea la un eveniment cultural, social, artistic etc. 2. Adj. Care aparţine unei colectivităţi umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care priveşte pe toţi, la care participă toţi. ♢ Opinie publică = părere, judecată a colectivităţii; p. ext. public (1). ♦ Care are loc în prezenţa unui mare număr de oameni. 3. Adj. Al statului, de stat; care priveşte întregul popor; pus la dispoziţia tuturor. ♢ Viaţa publică = viaţa politică-administrativă a unui stat; activitatea cuiva în legătură cu funcţiile de stat pe care le ocupă. Grădină publică = parc. Drept public = subîmpărţire mai veche a dreptului, care se ocupa de relaţiile persoanelor cu statul. Forţă publică = poliţie. Datorie publică = datorie a statului, rezultată din împrumuturi interne şi externe. Învăţământ public sau instrucţie, şcoală publică = învăţământ sau şcoală organizate şi controlate de stat. ♦ (Despre persoane) Care ocupă o funcţie în stat. – Din lat. publicus, fr. public.

Public ≠ privat

PÚBLIC adj., s. 1. adj. v. general. 2. adj. (livr.) exoteric. (Doctrină ~.) 3. s. v. asistenţă. 4. s. sală. (~ul a izbucnit în aplauze.)

PÚBLIC s. v. locuitori, populaţie.

públic adj. m. (sil. -blic), pl. públici; f. sg. públică, pl. públice

públic s. n. (sil. -blic)

PÚBLIC¹ n. 1) Număr mare de persoane; lume; mulţime. 2) Totalitate a persoanelor care asistă la un spectacol sau la o conferinţă. ♢ Marele ~ masele largi ale populaţiei. În ~ în văzul lumii; în faţa unui număr mare de oameni. /<lat. publicus, fr. public

PÚBLI//C² ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de o colectivitate de oameni; propriu unei colectivităţi omeneşti. Atitudine ~că. Manifestare ~că. ♢ Opinie ~că părere a colectivităţii. Viaţă ~că a) viaţa politică şi administrativă dintr-un stat; b) activitatea unei persoane în raport cu funcţiile sociale pe care le exercită. 2) Care aparţine întregii societăţi. Bunuri ~ce. Învăţământ ~. 3) Care este accesibil pentru toţi membrii societăţii; pus la dispoziţia tuturor; comun. Bibliotecă ~că. ♢ Grădină ~că parc. 4) Care aparţine statului; de stat. 5) Care are loc în prezenţa unui mare număr de oameni. Scrutin ~. Judecată ~că. /<lat. publicus, fr. public

PÚBLIC, -Ă adj. 1. (Op. p r i v a t) Care priveşte tot poporul, care aparţine întregii naţiuni. ♦ Care poate fi folosit de toată lumea. 2. Care se petrece, care are loc în faţa unei adunări de oameni. 3. Care vine de la colectivitate, la care participă întreaga colectivitate. ♦ Opinie publică = v. opinie. // s.n. 1. Colectivitate mare de oameni; mulţime, lume. 2. Totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferinţă etc. [Cf. fr. public, it. pubblico, lat. publicus].