PURGATÍV, -Ă, purgativi, -e, adj., s.n. (Medicament, substanţă) care favorizează eliminarea materiilor fecale din organism. – Din fr. purgatif, lat. purgativus.

PURGATÍV s. (FARM.) laxativ, (pop.) curăţenie, (înv.) purgament, purgaţie.

purgatív adj. m., pl. purgatívi; f. sg. purgatívă, pl. purgatíve

purgatív s. n., pl. purgatíve

PURGATÍV ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre medicamente sau substanţe) Care stimulează evacuarea fecalelor din intestine. /<fr. purgatif, lat. purgativus

PURGATÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care are proprietatea de a curăţa tubul digestiv prin defecare. [Cf. fr. purgatif, lat. purgativus].