|
|
pustietate. 4 rezultate gasite
PUSTIETÁTE, pustietăţi, s.f. 1. Regiune lipsită de vegetaţie (şi nepopulată de oameni). ♦ Loc izolat, puţin umblat. 2. Singurătate, izolare. [Pr.: -ti-e-] – Pustiu + suf. -ătate.
PUSTIETÁTE s. 1. v. deşert. 2. pustiu, sălbăticie, (rar) sălbătăciune, (înv.) sălbătăcime. (~ locurilor.) 3. singurătate, (fig.) sihăstrie. (Era o ~ totală.)
pustietáte s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. pustietăţii; (locuri) pl. pustietăţi
PUSTIET//ÁTE ~ăţi f. 1) Loc părăsit, nelocuit sau neumblat. 2) fig. v. PUSTIU2. [Sil. -ti-e-] /pustiu + suf. ~ătate
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
