|
pustiitor. 4 rezultate gasite
PUSTIITÓR, -OÁRE, pustiitori, -oare, adj. Care pustieşte, devastează; distrugător, devastator, nimicitor. [Pr.: -ti-i-] – Pustii + suf. -tor.
PUSTIITÓR adj. 1. v. distrugător. 2. distrugător, mistuitor, nimicitor. (Un incendiu ~.)
pustiitór adj. m., pl. pustiitóri; f. sg. şi pl. pustiitoáre
PUSTIIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care pustieşte; pârjolitor; devastator. Invazie ~oare. [Sil. -ti-i-] /a (se) pustii + suf. ~tor
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
|