RĂPITÓR, -OÁRE, răpitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpeşte pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde şi consumă hrană de origine animală, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit şi încovoiat şi cu picioare terminate cu gheare ascuţite şi întoarse; (şi la sg.) pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hrăpăreţ, uzurpator. 3. Fig. Care vrăjeşte, captivează; fermecător, încântător. – Răpi + suf. -tor.

RĂPITÓR adj. 1. prădalnic, (înv.) rapace, răpicios. (Păsări ~oare.) 2. v. încântător.

răpitór adj. m., pl. răpitóri; f. sg. şi pl. răpitoáre

RĂPIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) şi sub-stantival Care răpeşte. Animal ~. 2) (despre persoane) Care caută să se îmbogăţească răpind; lacom de agoniseală; rapace. 3) fig. Care produce impresie foarte puternică; hip-notizant; fascinant. Femeie de o frumuseţe ~oare. /a răpi + suf. ~tor