RĂSTIGNÍ, răstignesc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide în chinuri pe cineva (mai ales în antichitate), pironindu-l cu braţele şi cu picioarele pe o cruce; a crucifica. ♦ P. ext. A chinui, a tortura. 2. A întinde cuiva braţele în lături (pentru a-l imobiliza). ♦ Refl. A se întinde (în mod neglijent) cu mâinile şi cu picioarele desfăcute. – Din sl. rastengnonti.

RĂSTIGNÍ vb. a crucifica, (înv. şi pop.) a pironi.

răstigní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răstignésc, imperf. 3 sg. răstigneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răstigneáscă

A SE RĂSTIGN//Í mă ~ésc intranz. A sta (culcat) cu mâinile şi cu picioarele întinse în lături. /<sl. rastengnonti