RĂVÁR, răvare, s.n. (Reg.) 1. Băţ crestat cu care se frământă la stână urda sau caşul dospit. 2. Oală de lut cu fundul prevăzut cu găurele, folosită în bucătărie la strecuratul legumelor. 3. Ghiveci cu flori. – Et. nec. Cf. r ă v a ş.

RĂVÁR s. v. cratiţă, ghiveci, glastră, oală, strecurătoare.

RĂVÁR s. (reg.) brânzar, creastă, crestălău, meredeu, raz, răboj, răzător. (~ pentru frământat caşul.)

răvár s. n., pl. răváre