RĂZĂTOÁRE, răzători, s.f. 1. Obiect de forme şi de dimensiuni diferite, întrebuinţat în bucătărie pentru ras legume, fructe, caşcaval etc.; răzuitoare. 2. Obiect de lemn sau de oţel, în formă de lamă, aşezat la intrarea unei case, de care se rade noroiul de pe încălţăminte. – Rade + suf. -ătoare.

RĂZĂTOÁRE s. răzuitoare, (Transilv. şi Ban.) răzălău. (~ pentru morcovi.)

răzătoáre s. f., g.-d. art. răzătórii; pl. răzătóri

RĂZĂT//OÁRE ~óri f. 1) Unealtă de uz casnic folosită pentru ras produse alimentare (legume, fructe, brânză etc.); răzuitor. A da prin ~. 2) Obiect format din una sau mai multe lame paralele, fixat la intrarea într-o casă, de care se rade noroiul de pe încălţă-minte. [G.-D. răzătorii] /a roade + suf. ~ătoare