RĂZĂTÚRĂ, răzături, s.f. 1. Faptul de a (se) rade; bărbierit. 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ştersătură făcută cu guma pe hârtie. 3. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect. [Var.: răsătúră s.f.] – Rade + suf. -ătură.

răzătúră/răsătúră (rezultatul acţiunii) s. f., g.-d. art. răzătúrii /răsătúrii; pl. răzătúri /răsătúri

răzătúră/răsătúră (rezultatul acţiunii) s. f., g.-d. art. răzătúrii /răsătúrii; pl. răzătúri /răsătúri

RĂZĂTÚR//Ă ~i f. 1) Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras. 2) Ştersătură făcută cu guma pe hârtie. [G.-D. răzăturii; Var. răsătură] /a rade + suf. ~ătură