RÁGE, rag, vb. III. Intranz. (Despre unele animale) A scoate răgete. ♦ Fig. (Despre oameni) A ţipa, a răcni, a zbiera, a urla. [Var.: răgí s.f.] – Din lat. ragere.

RÁGE vb. v. mugi.

ráge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rag, 2 sg. ragi, 3 sg. ráge; conj. prez. 3 sg. şi pl. rágă; ger. răgând

A RÁGE rag intranz. 1) (despre unele animale) A scoate răgete caracteristice speciei; a mugi; a răcni; a zbiera. 2) fig. depr. (mai ales despre copii) A plânge cu glas tare (de cele mai multe ori fără motiv). 3) fam. (despre persoane) A scoate sunete puternice şi prelungi; a ţipa; a striga; a răcni. /<lat. ragere