RÁNTIE, rantii, s.f. Haină lungă şi largă care se poartă (mai ales de către călugări, preoţi etc.) peste îmbrăcăminte, ca o manta. – Et. nec. Cf. ucr. r a n t u h.

RÁNTIE s. (BIS.) (rar) mantie. (~ preoţească.)

RÁNTIE s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, scutec, zdreanţă.

rántie s. f. (sil. -ti-e), art. rántia (sil. -ti-a), g.-d. art. rántiei; pl. rántii, art. rántiile (sil. -ti-i-)

RÁNTI//E ~i f. Haină bărbătească lungă şi largă, purtată, mai ales de clerici, peste îmbră-căminte, ca o manta. [G.-D. rantiei] /Orig. nec.