RECEPŢIONÁ, recepţionez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. réceptionner.

A recepţiona ≠ a emite

RECEPŢIONÁ vb. 1. a prelua, a primi. (A ~ marfa.) 2. (FIZ.) a capta, a înregistra, a prinde, a recepta. (A ~ undele sonore.)

recepţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. recepţionéz, 3 sg. şi pl. recepţioneáză

A RECEPŢION//Á ~éz tranz. 1) (obiecte, lucrări finisate etc.) A lua în primire, contro-lând calitatea. ~ o marfă. 2) (unde sonore, radiaţii etc.) A prinde cu ajutorul unui recep-tor; a recepta. [Sil. -ţi-o-] /<fr. réceptionner

RECEPŢIONÁ vb. I. tr. 1. A verifica din punct de vedere al executării sau al calităţii, a lua în primire (un material, o lucrare etc.). 2. A recepta (unde radiofonice, emisiuni). [Pron. -ţi-o-. / cf. fr. réceptionner].