REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-şi schimba structura, compoziţia şi caracterele. ♢ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr-un material special, rezistentă la temperaturi înalte, folosită la căptuşirea focarelor de la cuptoarele industriale, de la cazanele de încălzire centrală, de la locomotive etc. 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care se împotriveşte la ceva, care opune rezistenţă faţă de ceva, care nu este receptiv la ceva. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius.

REFRACTÁR adj. v. încăpăţânat.

refractár adj. m. (sil. -frac-), pl. refractári; f. sg. refractáră, pl. refractáre

REFRACTÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre unele materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-şi schimba structura; cu proprietatea de a rezista la temperaturi înalte. Cărămidă ~ă. 2) fig. (despre persoane) Care opune rezistenţă influenţelor străine; lipsit de recepti-vitate. /<fr. réfractaire

REFRACTÁR, -Ă adj. 1. (Despre materiale) Rezistent la temperaturi înalte. 2. (Fig.; despre persoane) Nesupus; care rezistă, se împotriveşte; rebel. [< fr. réfractaire, cf. lat. refractarius].