REGRESIÚNE, regresiuni, s.f. 1. (De obicei determinat prin „a mării“ sau „marină“) Proces de retragere a apelor mării de pe unele suprafeţe continentale, provocat de ridicarea uscatului prin mişcările lente ale blocurilor continentale sau de scăderea nivelului general oceanic. ♦ (Înv.) Regres. ♦ (Ec. pol.) Trecere de la stadii mai înalte de dezvoltare la stadii mai înapoiate. 2. (Lingv.) Reducerea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. régression.

REGRESIÚNE s. (MED.) subinvoluţie.

regresiúne s. f. (sil. -gre-si-u-), g.-d. art. regresiúnii; pl. regresiúni

REGRESIÚN//E ~i f. 1) Proces de retra-gere a apelor mării sau ale oceanului de pe o porţiune a uscatului, cauzată de mişcările scoarţei terestre. 2) Reducere a răspândirii geografice a unui fenomen de limbă. 3) Mişca-re a unui corp ceresc în sens opus celui în care se mişcă Soarele. 4) înv. Întoarcere de la o formă superioară de dezvoltare la una infe-rioară; regres. [Sil. -si-u-] /<fr. régression

REGRESIÚNE s.f. 1. Retragere a apelor marine (oceanice) cauzată de ridicarea suprafeţei uscatului sau de scăderea nivelului general oceanic. 2. Micşorarea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc. 3. Mişcare a unui corp ceresc în sens opus celui în care se mişcă Soarele. 4. Distrugerea progresivă a memoriei. 5. (Biol.) Revenirea unei specii sau chiar a unui organ la specia şi la tipul anatomic anterior. 6. Repetarea detaliată a fiecăruia dintre cei doi termeni ai unei enumerări; epanodă. [Pron. -si-u-, var. regresie s.f. / cf. fr. régression, lat. regressio].