RELÍCVĂ, relicve, s.f. 1. Obiect rămas din trecut şi păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La pl.) Moaşte. – Din fr. relique, lat. reliquiae.

RELÍCVĂ s. 1. rămăşiţă, urmă, vestigiu. (~e ale trecutului.) 2. (la pl.) v. moaşte.

relícvă s. f., g.-d. art. relícvei; pl. relícve

RELÍCV//Ă ~e f. 1) Obiect păstrat ca o amintire scumpă din trecut; vestigiu. 2) la pl. Rămăşiţă (oseminte, resturi de îmbrăcăminte etc.) aparţinând unei persoane, considerate sfântă; moaşte. /<fr. relique, lat. reliquiae

RELÍCVĂ s.f. 1. (la pl.) Moaşte. 2. (Fig.) Amintire scumpă, obiect rămas ca amintire. [< lat. reliqua, cf. it. reliquia].