REPÚLSIE, repulsii, s.f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgust. 2. (Fiz.) Respingere (2). [Var.: repulsiúne s.f.] – Din fr. répulsion, lat. repulsio, -onis.

Repulsie ≠ admiraţie, atracţie, deliciu, plăcere

REPÚLSIE s. 1. v. antipatie. 2. v. dezgust. 3. v. res-pingere.

repúlsie s. f. (sil. -si-e), art. repúlsia (sil. -si-a), g.-d. art. repúlsiei; pl. repúlsii, art. repúlsiile (sil. -si-i-)

REPÚLSI//E ~i f. 1) Sentiment sau senzaţie de neplăcere faţă de cineva sau ceva; repug-nanţă; silă; antipatie; scârbă; dezgust; aver-siune. 2) fiz. Exercitare a unei forţe de înde-părtare a unui corp (din partea altui corp). [G.-D. repulsiei; Sil. -si-e] /<fr. répulsion, lat. repulsio, ~onis

REPÚLSIE s.f. 1. Dezgust, oroare, aversiune instinctivă. 2. (Fiz.) Forţă în virtutea căreia două corpuri sau două molecule se resping reciproc; respingere. [Gen. -iei, var. repulsiune s.f. / cf. fr. répulsion, lat. repulsio].