RESUSCITÁ, resuscitéz, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcţiile vitale ale organismului, a repune în funcţiune inima sau respiraţia oprite, a readuce în simţiri, a face să-şi revină. 2. A suscita din nou. [Pr. ind. şi: resuscít] – Din fr. ressusciter.

RESUSCITÁ vb. (MED.) a reînvia.

resuscitá vb., ind. prez. 1 sg. resuscitéz, 3 sg. şi pl. resusciteáză

A RESUSCIT//Á ~éz tranz. 1) med. (inima sau respiraţia oprită) A pune din nou în funcţie; a reînvia. 2) fig. A face să renască; a trezi la viaţă; a reînvia. /<fr. ressusciter

RESUSCITÁ vb. I. tr. (Rar) A reînvia; a readuce în simţiri; a reanima. [P.i. -tez şi resuscít. / < fr. ressusciter, cf. lat. resuscitare].