REVENÍRE, reveniri, s.f. Acţiunea de a reveni² şi rezultatul ei, întoarcere. – V. reveni.

REVENÍRE s. 1. v. reîntoarcere. 2. v. întoarcere. 3. reapariţie. (~ unui actor pe scenă.) 4. dezme-ticire, reculegere, regăsire, trezire. (~ cuiva din uluială.)

reveníre s. f. venire

REVENÍRE s.f. 1. Acţiunea de a reveni şi rezultatul ei; întoarcere. 2. Operaţie de încălzire la temperaturi înalte şi de răcire lentă a oţelului călit pentru a i se mări tenacitatea. [< reveni].