REVÍZIE, revizii, s.f. Cercetare nouă, control, verificare, revizuire. ♦ Corectură făcută în pagini unui text ce urmează să fie tipărit. ♦ Inspecţie. ♦ Formă de control (întreprinsă de obicei de organe speciale de control) care constă în revederea sau reverificarea documentelor de evidenţă privitoare la operaţii (contabile) care au avut loc anterior. ♦ Ansamblul operaţiilor executate asupra unei instalaţii, a unei maşini etc., care constă în reglarea pieselor şi aparatelor, în înlăturarea jocurilor survenite prin uzură etc. [Var.: reviziúne s.f.] – Din fr. révision, lat. revisio, -onis.

REVÍZIE s. 1. control, inspectare, inspecţie, verificare. (~ a decurs în bune condiţii.) 2. cercetare, control, revizuire, verificare, (înv.) teorie, teorisire. (~ tuturor scriptelor financiare.) 3. revedere, revizuire. (~ unui text.)

revízie s. f. (sil. -zi-e), art. revízia (sil. -zi-a), g.-d. art. revíziei; pl. revízii, art. revíziile (sil. -zi-i)

REVÍZI//E ~i f. 1) v. A REVIZUI. 2) Control special al activităţii economice sau financiare a întreprinderilor, organizaţiilor sau a persoanelor responsabile; inspecţie. 3) tehn. Ansamblu de operaţii efectuate asupra unei instalaţii sau asupra unei maşini, care constă în reglarea pieselor sau înlăturarea deficienţelor. [G.-D. reviziei; Sil. -zi-e] /<fr. révision, lat. revisio, ~onis

REVÍZIE s.f. Faptul de a revizui; cercetare, control, verificare. ♦ (Poligr.) Ultima corectură făcută în pagini. ♦ Inspecţie. [Gen. -iei, var. reviziune s.f. / cf. fr. révision, it. revisione, lat. revisio].