REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în“) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.

REZIDÁ vb. 1. v. consta. 2. a se afla, a consta, a exista. (Tot secretul ~ în aceea că ...)

rezidá vb., ind. prez. 3 sg. rezídă

A REZIDÁ pers. 3 rezídă intranz. 1) A avea drept principiu de bază al existenţei; a consta. 2) A se manifesta ca esenţă; a consta; a consista. Dificultatea rezidă în lipsa de timp. /<fr. résider, lat. residere

REZIDÁ vb. I. intr. A se afla, a exista; a consta. [P.i. 3 rezídă. / < fr. résider, cf. lat. residere].