RIDÁ, ridez, vb. I. Refl. A căpăta riduri. – Din fr. rider.

RIDÁ vb. a (se) cuta, a (se) încreţi, a (se) zbârci, (fam.) a (se) smochini, (fig.) a (se) boţi, a (se) brăzda. (Se ~ la obraz.)

ridá vb., ind. prez. 1 sg. ridéz, 3 sg. şi pl. rideáză

A SE RID//Á mă ~éz intranz. (mai ales despre pielea feţei) A căpăta riduri; a se încreţi; a se zbârci; a se cuta. /<fr. se rider

RIDÁ vb. I tr. A provoca riduri, a face riduri; a zbârci, a încreţi. ♦ refl. A căpăta riduri. [< fr. rider].