|
|
ridicătură. 5 rezultate gasite
RIDICĂTÚRĂ, ridicături, s.f. 1. Înălţime, proeminenţă. ♦ Loc ridicat; dâmb. 2. Faptul de a ridica (lucruri grele). – Ridica + suf. -ătură.
Ridicătura ≠ adâncitură, depresiune, lăsătură
ridicătúră s. f., g.-d. art. ridicătúrii; pl. ridicătúri
RIDICĂTÚR//Ă ~i f. Parte mai ridicată; proeminenţă; convexitate; protuberanţă. ♢ ~ de pământ movilă; dâmb. /a se ridica + suf. ~ătura
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
