ROŞCÁT, -Ă, roşcaţi, -te, adj. Cu reflexe roşietice. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr blond sau castaniu cu nuanţe roşietice. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în roşu. – Cf. r o ş u, r o ş c ă.

ROŞCÁT adj. 1. cărămiziu, roşiatic, (livr.) bric, (reg.) roşiu, (prin Olt.) roşcav, (înv.) roşcatic. (De culoare ~.) 2. arămiu, roşcovan, roşiatic, (înv. şi reg.) rus, (reg.) rui, ruşeţ. (Cu părul ~.) 3. roib, (reg.) roibat. (Cal ~.) 4. frez, roşiatic, trandafiriu. (O rochie ~.)

roşcát adj. m., pl. roşcáţi; f. sg. roşcátă, pl. roşcáte

ROŞCÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival În care predomină culoarea roşiatică; roşco-van. Cu părul ~. /roşu + suf. ~at