ROSTOPÁSCĂ s.f. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii, a cărei tulpină conţine un suc galben-portocaliu, acru, otrăvitor, folosit în medicină; negelariţă (Chelidonium majus). – Din ucr. rostopast'.

ROSTOPÁSCĂ s. (BOT.; Chelidonium majus) (pop.) negelariţă, (reg.) alândurişe (pl.), gălbinare, lăptiugă, măselariţă, oiască, paparună, pleoscă-niţă, pleoscăriţă, rostopalniţă, rostopastică, rostopol, sălăţea, scânteiţă, tătărcele (pl.), ai-de-pă-dure, buruiană-de-negei, buruiană-de-pecingine, buruiană-de-tătarcă, calce-mare, crucea-voi-nicului, iarba-rândunelei, iarbă-de-negei, iar-bă-de-negi, mac-sălbatic.

rostopáscă s. f.

ROSTOPÁSCĂ f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze mari, lobate şi cu flori galbene-aurii, care conţine un suc otrăvitor, întrebuinţat în medicină; nege-lariţă. /<ucr. rostopasti