ROTUNJÍT, -Ă, rotunjiţi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o formă rotundă, cu un contur curb. ♢ Consoană rotunjită = consoană la rostirea căreia se adaugă o articulaţie suplimentară de rotunjire a buzelor. Vocală rotunjită = vocală pronunţată cu participarea activă a buzelor, care se apropie formând o deschizătură circulară. 3. Mărit, sporit, întregit. [Var.: (reg.) rătunzít, -ă, rotunzít, -ă adj.] – V. rotunji.

ROTUNJÍT adj. 1. v. gras. 2. v. mărit. 3. completat, împlinit, întregit. (Sumă ~.)