RULÁ, rulez, vb. I. Tranz. 1. A înfăşura manual sau mecanizat un material textil pe un sul de lemn sau metalic, formând un rulou (1). 2. A proiecta un film pe ecran într-o sală de cinematograf. 3. A face să circule bunuri, bani, investindu-i în afaceri. 4. A deplasa un corp prin rostogolire sau prin alunecare pe o cale fixă. ♦ (Livr.; despre vehicule) A înainta prin intermediul unor roţi sau role. 5. A netezi sau a întinde o suprafaţă prin apăsare cu un obiect în rostogolire. – Din fr. rouler.

A rula ≠ a derula

RULÁ vb. 1. a învârti, a răsuci, a roti, a suci, (pop.) a sucăli, (reg.) a rotila, a rotocoli, (Transilv.) a tecărui. (A ~ un obiect flexibil, pentru a-l face sul.) 2. a juca, a se proiecta. (Ce film ~ astăzi?)

rulá vb., ind. prez. 1 sg. ruléz, 3 sg. şi pl. ruleáză

A RUL//Á ~éz 1. tranz. 1) (materiale textile, fire etc.) A înfăşura în formă de sul; a suci. 2) (corpuri, sisteme tehnice etc.) A face să se mişte prin rostogolire. 3) (terenuri, suprafeţe) A netezi cu ajutorul unui obiect în rostogolire. 4) (fonduri băneşti) A face să circule; a pune în circulaţie. 2. intranz. 1) (de-spre vehicule) A se deplasa cu ajutorul roţilor sau al rotilelor. 2) (despre filme) A se proiecta pe ecran; /<fr. rouler

RULÁ vb. I. 1. tr. A înfăşura, a face sul. ♦ (Croitorie) A rotunji reverul unei haine, o piesă din stofă etc. 2. intr. A se proiecta pe ecran. 3. tr. A deplasa un corp prin rostogolire. ♦ A merge pe roţi. ♦ A parcurge un anumit număr de kilometri cu un autovehicul. 4. tr. A face să circule (fonduri băneşti). 5. intr. (Despre ciclişti şi atleţi) A alerga relaxat şi uniform. 6. intr. (Despre avioane) A parcurge o distanţă pe roţi. ♦ (Despre nave, avioane) A se înclina dintr-un bord într-altul, a avea ruliu. 7. tr. (Franţuzism) A înşela, a escroca, a jecmăni pe cineva. [< fr. rouler].