RUMEGÚŞ s.n. (Colectiv) Deşeuri de lemn în formă de aşchii mărunte, asemănătoare cu tărâţele, rezultate din tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură (2). – Rumega + suf. -uş.

RUMEGÚŞ s. v. stomac.

RUMEGÚŞ s. rumegătură, (reg.) rugumaşcă, rumegătoare, tărâţar, tărâţă, (prin Munt.) ranţ, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.)

rumegúş s. n.

RUMEGÚŞ n. Deşeuri de lemn, provenite din tăierea acestuia cu ferăstrăul. /a rumega + suf. ~uş