|
|
runc. 5 rezultate gasite
RUNC, runcuri, s.n. Loc despădurit folosit ca păşune sau pentru a fi cultivat; curătură (1). – Lat. runcus.
RUNC s. v. curătură.
runc s. n., pl. rúncuri
RUNC ~uri n. Loc despădurit pentru a putea fi cultivat sau folosit ca păşune; teren defrişat. /<lat. runcus
RUNC, rúncuri, s.n. Loc despădurit sau lăzuit întrebuinţat ca păşune sau ogor; poiană în pădure la munte, curătură (1). (din lat. runcus; cf. lat. runcatio) [def. DLRLC]
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
