SĂRĂCÍ, sărăcésc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A ajunge sau a face pe cineva să ajungă sărac (1), a-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă avutul. 2. Tranz. şi intranz. A face sau a deveni neroditor. 3. Tranz. A lua (cuiva) ceva, a lipsi (pe cineva) de un bun material. 4. Intranz. şi tranz. A (se) împuţina. 5. Tranz. (Reg.) A compătimi. – Din sărac.

A sărăci ≠ a (se) îmbogăţi

SĂRĂCÍ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.

SĂRĂCÍ vb. 1. a calici, a (se) ruina, a scăpăta, (înv. şi reg.) a sărmăni, (înv.) a meseri, a mişeli, a (se) mofluzi, a (se) stinge, (fam.) a (se) decava, (fig.) a (se) toca, a (se) usca. (A ~ de tot, nu mai are nimic.) 2. v. pauperiza.

sărăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sărăcésc, imperf. sg. sărăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sărăceáscă

A SĂRĂC//Í ~ésc 1. intranz. 1) A deveni sărac; a-şi pierde averea; a se ruina; a se distruge. 2) A scădea din cantitate; a se împuţina. 2. tranz. A face să devină sărac. /Din sărac

SĂRĂCÍ/E ~i f. 1) Lipsă a mijloacelor necesare de trai; stare a celui sărac. ♢ ~ lucie (sau neagră) sărăcie extremă. A-şi vedea de ~ a-şi vedea de lucrul său (şi a nu se amesteca în treburile altora). Vorba lungă (sau multă) ~a omului a) se spune atunci, când cineva pierde timpul vorbind prea mult; b) se spune pentru a arăta, că nu are rost să mai continue discuţia. 2) Cantitate neînsemnată şi insuficientă de ceva. ~ de idei. 3) peior. Lucru sau fiinţă lipsită de valoare, de importanţă. [G.-D. sărăciei] / sărac + suf. ~ie

saráci, saráci, s.m. (înv.) rândaş, grăjdar domnesc.