SAMÁR, samare, s.n. 1. Şa mare de povară, fără scări, care se pune pe măgari şi pe catâri; p. ext. încărcătură care se aşează pe spatele unui animal de povară. 2. Bucată de scândură având pe una din feţe o mică platformă, care serveşte la transportarea cărămizilor pe schele. 3. Laţ de sprijin pe care se aşează căpriorii acoperişului unei case. – Din bg., scr. samar.

SAMÁR s. (reg.) şa. (~ de măgar.)

samár s. n., pl. samáre

SAMÁR ~e n. 1) Şa de povară (fără scări) pentru măgari şi catâri. 2) Încărcătură care se aşază pe spatele unui animal de povară. 3) Leaţ de sprijinire a căpriorilor la acoperişul unei case ţărăneşti. /<bulg. samar, ngr. sagmária