SANITÁR, -Ă, sanitari, -e, adj., s.m. 1. Adj. Care se referă la sănătate, privitor la sănătate; (despre legi, măsuri, servicii etc.) destinat ocrotirii şi îngrijirii sănătăţii publice. Serviciu sanitar. ♦ Punct sanitar = cea mai mică unitate de asistenţă medicală, funcţionând în întreprinderi sau în locuri de muncă izolate. Agent sanitar (şi substantivat, m.) = persoană din cadrul personalului medical mediu al unui spital sau al unui serviciu medical, care se ocupă (în mediul rural) cu îngrijirea bolnavilor, cu executarea măsurilor de dezinfecţie în cazuri de epidemii etc. Spirt sanitar = spirt folosit ca dezinfectant extern, impropriu pentru băut. 2. S.m. Soldat instruit pentru a da primul ajutor răniţilor şi a se îngriji de ridicarea şi transportarea lor de pe câmpul de luptă. – Din fr. sanitaire.

sanitár adj. m., s. m., pl. sanitári; f. sg. sanitáră, pl. sanitáre

SANITÁR¹ ~ă ( ~i, ~e) m. şi f. 1) Lucrător medical inferior care îngrijeşte de bolnavi şi execută diferite lucrări auxiliare; infirmier. 2) Soldat instruit pentru a acorda primul ajutor răniţilor şi a-i ridica şi transporta de pe câmpul de luptă. /<fr. sanitaire

SANITÁR² ~ă (~i, ~ă) 1) Care ţine de sănătate; propriu sănătăţii. 2) Care se referă la ocrotirea sănătăţii publice. Serviciu ~. /<fr. sanitaire

SANITÁR, -Ă adj. Care se referă la sănătatea publică, care are scopul de a întreţine şi a ocroti sănătatea. ♦ Punct sanitar = mică unitate de asistenţă medicală în întreprinderi sau în locuri de muncă izolate; agent sanitar (şi s.m.) = persoană din cadrul personalului medical inferior care se ocupă cu îngrijirea bolnavilor (în special în mediul rural). ♦ (Despre vehicule) Care serveşte la transportarea bolnavilor şi a răniţilor. // s.m. Ostaş care face parte din serviciul de îngrijire a răniţilor în armată. [< fr. sanitaire, cf. lat. sanitas – sănătate].