SCHIŢÁ, schiţez, vb. I. Tranz. 1. A desena ceva în mod schematic, a executa în câteva linii generale un desen preliminar, fugitiv. ♦ Fig. A contura, a descrie, a reda ceva în scris prin câteva trăsături caracteristice. ♦ Fig. A face în mod vag, incomplet un gest, o mişcare etc. 2. A fixa punctele principale ale unui plan, ale unei lucrări, a proiecta în linii mari; a concepe. – Din it. schizzare. Cf.  s c h i ţ ă.

SCHÍŢĂ, schiţe, s.f. 1. Desen, sculptură, plan arhitectural în care autorul conturează în linii mari şi caracteristice un subiect care îl preocupă (şi care serveşte la realizarea formei definitive). ♦ Plan iniţial şi sumar al unei lucrări; schemă. ♦ Lucrare, operă care cuprinde o privire generală şi sumară asupra unui anumit subiect. 2. Specie literară a genului epic, de dimensiuni reduse, care înfăţişează un (singur) episod caracteristic din viaţa unuia sau mai multor personaje. – Din it. schizzo.

SCHÍŢĂ s. 1. (ARTE PLAST.) crochiu. (O ~ în cărbune.) 2. bruion, ciornă, concept. (~ unei piese de teatru.) 3. plan, schemă, (înv.) chip, izvod. (~ a unei case.)

SCHIŢÁ vb. 1. a (se) contura, a (se) creiona. (A ~ profilul cuiva.) 2. a trasa. (A ~ ideile principale într-o lucrare.)

schiţá vb., ind. prez. 1 sg. schiţéz, 3 sg. şi pl. schiţeáză

schíţă s. f., g.-d. art. schíţei; pl. schíţe

A SCHIŢ//Á ~éz tranz. 1) (desene, tablouri, chipuri etc.) A executa în linii generale (printr-o schiţă). ♢ ~ un gest a face un gest abia zărit. ~ un zâmbet (sau un surâs) a zâmbi abia perceptibil. 2) (planuri, proiecte etc.) A elabora din timp în linii mari; a contura. /Din schiţă

SCHÍŢ//Ă ~e f. 1) Plan redus, care conţine o viziune de ansamblu asupra unei lucrări; schemă. 2) Variantă iniţială a unei lucrări artistice sau ştiinţifice; ciornă; concept. 3) Creaţie literară epică în proză, care redă o întâmplare scurtă. /<fr. esquisse

schíţa s.f. art. (reg.) numele unui dans popular asemănător cu polca; melodie după care se execută acest dans.

SCHIŢÁ vb. I. tr. 1. A desena ceva schematic; a face o schiţă. ♦ (Fig.) A reda prin câteva trăsături specifice; a contura. ♦ A executa în mod vag (un gest, o mişcare etc.). 2. A fixa punctele principale ale unui plan; a proiecta în linii mari; a concepe. [< it. schizzare].

SCHÍŢĂ s.f. 1. Desen sumar, reprezentând aproximativ conturul şi trăsăturile specifice ale unui obiectiv. ♦ Desen executat repede, după o hartă sau după natură, în scopul redării detaliilor topografice ale unei porţiuni de teren. ♦ Prima concepţie, încă nefinisată, a unei lucrări; schemă. 2. Specie literară în proză în care se povesteşte o întâmplare scurtă şi simplă. [< it. schizzo].