SCHISMÁTIC, -Ă, schismatici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care s-a separat de comunitatea unei biserici, care nu mai recunoaşte autoritatea unei biserici. – Din fr. schismatique, lat. schismaticus.

SCHISMÁTIC s., adj. v. eretic.

schismátic adj. m., pl. schismátici; f. sg. schismátică, pl. schismátice

SCHISMÁTI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival Care a efectuat o schismă; care s-a detaşat printr-o schismă. /<ngr. shismatikós, lat. schismaticus, fr. schismatique

SCHISMÁTIC, -Ă adj., s.m. şi f. (Persoană) care s-a separat de comunitatea unei biserici. [Cf. fr. schismatique].