SCRUMBÍE, scrumbii, s.f. 1. (Adesea cu determinarea „de Dunăre“) Specie de peşte teleostean, lung de 30-40 cm, cu corpul alungit şi turtit lateral, acoperit cu solzi mari, albi-argintii, care primăvara intră din mare în Dunăre, unde îşi depune icrele (Alosa pontica). 2. (Adesea cu determinarea „albastră“) Specie de peşte teleostean de mare, lung de 20-30 cm, cu corpul aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunţi, albaştri-verzui pe spate (Scomber scombrus). – Din ngr. skumbrí.

SCRUMBÍE s. (IHT.) (prin Transilv.) aringă.

scrumbíe s. f., art. scrumbía, g.-d. art. scrumbíei; pl. scrumbíi, art. scrumbíile

SCRUMBÍ//E ~i f. Peşte marin, de talie mică, cu corpul alungit şi turtit lateral. ♢ ~-albastră peşte marin, de talie mică, cu corpul cilindric acoperit cu solzi mici, albastru-verzui pe spinare şi cu dungi întunecate transversale (răspândit, mai ales, în Oceanul Atlantic). ~-de-Dunăre scrumbie care trece din Marea Neagră în Dunăre pentru a depune icre. [G.-D. scrumbiei; Sil. -bi-e] /<ngr. skumbrí

SCRUMBÍE s.f. (Iht.) În general, peşte marin migrator din fam. clupeizi, genul Alosa, înrudit cu heringul şi cu sardina. Scrumbia-de-Dunăre (Alosa pontica), de 35-45 cm lungime şi o greutate de până la 1 kg, scrumbia-de-mare (Alosa maeotica), de până la 35 cm lungime şi rizeafca (Alosa caspica) populează Marea Neagră şi Caspica, urcând şi pe Dunăre; scrumbia mediteraneană (Alosa finta) de până la 45 cm şi peştele-de-mai (Alosa vulgaris) de până la 60 cm sunt prezente în mările care scaldă coastele europene, de unde migrează în râurile aferente.