SCRUTÍN, scrutine, s.n. Mod de alegere a deputaţilor, a senatorilor etc. ♦ Totalitatea operaţiunilor pe care le implică exercitarea dreptului de vot. – Din fr. scrutin.

SCRUTÍN s. v. alegeri.

scrutín s. n., pl. scrutíne

SCRUTÍN ~e n. livr. 1) Totalitate a operaţiilor electorale. 2) Mod de organizare a alegerilor. /<fr. scrutin

SCRUTÍN s.n. Votare, alegere făcută cu bile sau cu buletine care se introduc într-o urnă; constatarea rezultatului unei astfel de alegeri. ♢ A despuia scrutinul = a deschide urna şi a număra voturile. ♦ Totalitatea voturilor exprimate, depuse în urnă. [< fr. scrutin, cf. lat. scrutinium].