SEÁMĂN, semeni, s.m. Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ♢ Loc. adj. şi adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ♢ Expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. [Var.: sémen s.m.] – Din semăna² (derivat regresiv).

SEÁMĂN s. egal, pereche, potrivă, seamă. (Nu are ~ în lume.)

seámăn/sémen (persoană, asemănare) s. m., (persoane) pl. sémeni

seámăn/sémen (persoană, asemănare) s. m., (persoane) pl. sémeni

SEÁMĂN sémeni m. Persoană care este la fel cu alta. ♢ Fără (de) ~ fără asemănare; neasemuit. A nu (mai) avea ~ (pe lume) a nu (mai) avea asemănare; a nu (mai) avea pereche (pe lume). [Var. semen] /Din a semăna