SÉIF, seifuri, s.n. Dulap sau ladă de fier în care se păstrează, de obicei într-o instituţie bancară, bani, hârtii şi obiecte de valoare; casă de bani. ♦ Încăpere specială, bine asigurată (la arhive sau la biblioteci publice), în care se păstrează manuscrise, documente şi alte obiecte de valoare. [Var.: safé, saféu, sef s.n.] – Din engl. safe.

SEIF s. casă de bani.

seif s. n., pl. séifuri

SEIF ~uri n. 1) Dulap sau ladă specială în care se păstrează bani, hârtii de valoare, documente, obiecte de preţ; casă. 2) Încăpere, special amenajată, în care se află asemenea dulapuri. [Monosilabic] /<engl. safe

SEIF s.n. Casă de bani. ♦ Încăpere bine asigurată folosită pentru păstrarea banilor, a hârtiilor şi a obiectelor de valoare. [Pron. seif, var. safe, safeu, sef s.n. / < engl. safe].