SEMASIOLOGÍE s.f. Semantică (I 1). [Pr.: -si-o-] – Din fr. sémasiologie.

SEMASIOLOGÍE s. v. semantică.

semasiologíe s. f. (sil. -si-o-), art. semasiología, g.-d. art. semasiologíei; pl. semasiologíi

SEMASIOLOGÍE f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sensurilor unităţilor de limbă; semantică. [G.-D. semasiologiei] /<fr. sémasiologie

SEMASIOLOGÍE s.f. Ramură a lexicologiei care cercetează sensurile cuvintelor şi cauzele modificărilor lor; semantică (1). [Gen. -iei. / < fr. sémasiologie, cf. gr. semasia – desemnare, logos – ştiinţă].