SÉMEN¹ s.m. v. seamăn.

SÉMEN², semeni, s.m. Drug de fier în patru muchii, cu vârf ascuţit şi cu mâner de lemn, folosit de pescari la spargerea gheţii. – Et. nec.

SÉMEN s. (TEHN.) ghin. (~ pentru tăierea copcilor în gheaţă.)

SÉMEN s. aproapele (art.), (înv. şi pop.) soţ, (înv.) priatnicul (art.). (Ajută-ţi ~ul!)

sémen (drug de fier) s. m., pl. sémeni

sémen (persoană, asemănare) v. seamăn

SÉMEN ~i m. mai ales la pl. Fiinţă care seamănă perfect cu altă fiinţă; pereche potrivită. /v. a semăna