SEMNALIZÁRE, semnalizări, s.f. 1. Acţiunea de a semnaliza şi rezultatul ei; înştiinţare, comunicare prin semnale. 2. (Psih.) Punere a organismului în legătură cu mediul, prin anumite semnale. ♢ Sistem de semnalizare = totalitatea semnalelor prin care organismul se pune în legătură cu mediul înconjurător, prin intermediul scoarţei cerebrale. Primul sistem de semnalizare = activitatea de semnalizare legată de „semnalele directe“, adică de însuşirile optice, acustice, olfactive etc. ale obiectelor din realitate. Al doilea sistem de semnalizare = activitatea de semnalizare specifică oamenilor, legată de cuvinte, denumite de Pavlov semnale ale semnalelor directe; limbajul. 3. (Concr.) Instalaţie pe un aerodrom, la o cale ferată, într-un port, la intersecţiile străzilor cu ajutorul căreia se fac comunicări prin semnale la distanţă. – V. semnaliza.

SEMNALIZÁRE s. v. amintire, citare, indi-care, menţionare, menţiune, pomenire, semnalare.

semnalizáre s. f., g.-d. art. semnalizării; pl. semnalizări

SEMNALIZ//ÁRE ~ări f. 1) v. A SEMNALIZA. 2) Instalaţie pentru producerea şi transmiterea semnalelor. 3) Sistem de semnale, folosit într-un domeniu oarecare. ♢ Sistem de ~ totalitate a semnalelor prin care un organism face legătura cu mediul înconjurător. /v. a semnaliza

SEMNALIZÁRE s.f. 1. Acţiunea de a semnaliza şi rezultatul ei; comunicare făcută prin semnale. ♦ Sistem de semnale folosit într-un anumit loc, într-o oarecare împrejurare. 2. Instalaţie pentru a da semnale (pe un aerodrom, pe o cale ferată etc.), cu ajutorul căreia se fac comunicări la distanţă. 3. Legătura organismului cu mediul înconjurător făcută prin anumite semnale. [< semnaliza].