SENÍL, -Ă, senili, -e, adj. Care ţine de bătrâneţe, care are caracteristicile bătrâneţii; caracteristic bătrânilor, de bătrân. – Din fr. senile, lat. senilis.

SENÍL adj. (MED.) ramolit, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrân ~.)

seníl adj. m., pl. seníli; f. sg. senílă, pl. seníle

SENÍL ~ă (~i, ~e) livr. Care ţine de senilitate; caracteristic pentru senilitate. /<lat. senilis, fr. sénile

SENÍL, -Ă adj. Referitor la bătrâneţe, de bătrâneţe; de bătrân. ♦ Care manifestă o pronunţată slăbiciune, în special mintală, provocată de bătrâneţe. [Cf. fr. sénile, lat. senilis < senex – bătrân].