SFÂRC, sfấrcuri, s.n. 1. Vârf flexibil (al unor organe sau obiecte) ♢ Sfârcul urechii. 2. Ţesut cartilaginos care îmbracă suprafeţele articulare ale oaselor; zgârci. 3. Vârf al mamelei; mamelon, gurgui. (derformare din zgârc, apropiat de răd. expresivă sfâr; cf. spârc) [def. NODEX]

SFÂRC, sfârcuri, s.n. 1. Vârful moale, (cartilaginos) şi elastic al unor organe; spec. mamelon. ♦ Tendon cartilaginos care leagă între ele diferite oase ale corpului; zgârci. 2. Vârf flexibil (al mustăţilor, al cozii animalelor, al biciului). – Et. nec.

SFÂRC s. v. ligament, tendon, venă, vână.

SFÂRC s. 1. v. mamelon. 2. v. zgârci. 3. v. şfichi. 4. (la pl.) aripi (pl.). (~uri la fundul butoiului.)

sfârc s. n., pl. sfârcuri

SFÂRC ~uri n. 1) Vârf flexibil (al unor organe sau obiecte). ~ul urechii. 2) Ţesut cartilaginos care îmbracă suprafeţele articulare ale oaselor; zgârci. 3) Vârf al mamelei; mamelon; gurgui. /Orig. nec.