ŞFERT s.n. v. sfert.

SFERT, sferturi, s.n. 1. Fiecare dintre cele patru părţi egale în care se poate împărţi un întreg; a patra parte dintr-un întreg; fîrtai. ♢ Loc. adv. Pe sfert (sau pe trei sferturi) = (cam) cât a patra parte (sau cât trei părţi) din întreg. ♢ Expr. Trei sferturi = poziţie a capului intermediară între poziţia din faţă şi cea din profil. 2. (Înv.) Dare în bani reprezentând a patra parte din bir şi plătibilă de patru ori pe an. [Var.: (reg.) şfert s.n.] – Din sl. četvrŭtŭ.

SFERT s. 1. pătrime, (înv. şi pop.) pătrar, (Transilv. şi Ban.) fârtai. (Un ~ dintr-un tot.) 2. (Transilv. şi Mold.) sfârtai, (Ban. şi Transilv.) sfârtar, (franţuzism înv.) cuart. (Un ~ de metru de ...) 3. litră, (Transilv.) fârtai. (Un ~ de vin.)

sfert s. n., pl. sférturi

SFERT ~uri n. Fiecare dintre părţile egale ale unui întreg împărţit în patru; a patra parte din ceva; pătrime. /<sl. ţetvrutu