|
|
sfinţire. 4 rezultate gasite
SFINŢÍRE, sfinţiri, s.f. Acţiunea de a (se) sfinţi1 şi rezultatul ei. ♦ (Înv.) Consfinţire, consacrare. – V. sfinţi1.
SFINŢÍRE s. v. amurg, apus, asfinţit, biserică, casa domnului, consacrare, consfin-ţire, fixare, hirotonie, hirotonire, hirotonisire, înserare, seară, stabilire, statornicire.
SFINŢÍRE s. (BIS.) 1. canonizare, (livr.) sacrali-zare, sacralizaţie, sanctificare, (înv.) sacrare, sanctificaţie. (~ unui martir.) 2. consacrare, sfeştanie, târnoseală, târnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfinţenie, târnosanie, târnositură. (~ unei biserici.)
sfinţíre s. f., g.-d. art. sfinţírii; pl. sfinţíri
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
