SÍFILIS, sifilisuri, s.n. Boală venerică provocată de un spirochet (Treponema pallidum), care se transmite prin contaminare sau prin ereditate şi care se caracterizează în faza întâi prin apariţia şancrului, în faza a doua prin apariţia sifilidelor, iar în faza a treia prin leziuni la diferite organe (interne) ale corpului; lues. ♢ Sifilis congenital (sau ereditar) = formă de sifilis care apare la copil, de obicei după o naştere prematură, manifestându-se la început prin leziuni cutanate viscerale şi pe mucoase, mai târziu prin tumori. – Din fr. syphilis.

SÍFILIS s. (MED.) lues, (rar) verolă, (pop.) pădureţ, pierit, (înv. şi reg.) sfranţ, sfrenţie, (reg.) frenţie, mâncătură, sfinţie, (prin Munt.) gubăvie, (Transilv.) şui, (înv.) frenţuş, mala-franţă, sifilitic.

sífilis s. n., pl. sífilisuri

SÍFILIS ~uri n. Boală venerică cronică, cauzată de un spirochet şi transmisă prin contagiune sau ereditar. /<fr. syphilis, germ. Syphilis

sifilis

SÍFILIS s.n. Boală venerică infecţioasă provocată de un spirochet, care se transmite prin contagiune sau prin ereditate; lues. [< fr. syphilis].