SIGILÁ, sigiléz, vb. I. Tranz. A pune, a aplica un sigiliu (2); a închide o scrisoare, un pachet, o încăpere etc. prin aplicare de sigilii (2); a pecetlui. – Din lat., it. sigillare.

A sigila ≠ a desigila, a despecetlui

SIGILÁ vb. a pecetlui. (A ~ un colet.)

sigilá vb., ind. prez. 1 sg. sigiléz, 3 sg. şi pl. sigileáză

A SIGIL//Á ~éz tranz. (uşi, seifuri, pachete etc.) A închide aplicând un sigiliu (pentru a identifica, la deschidere, integritatea). ~ un vagon. /<lat. sigilare

SIGILÁ vb. I. tr. A aplica un sigiliu, a pecetlui. [< lat. sigilare, cf. it. sigillare].