SILÍCVĂ, silicve, s.f. Tip de fruct dehiscent în formă de păstaie, caracteristic plantelor din familia cruciferelor, împărţit în interior printr-o membrană subţire, pe care sunt prinse seminţele. [Var.: (rar) silícuă s.f.] – Din lat. siliqua, fr. silique.

silícvă s. f., g.-d. art. silícvei; pl. silícve

SILÍCV//Ă ~e f. Fruct uscat, lunguieţ, care se desface în două dezvelind un perete central membranos, de care sunt prinse seminţele. /<lat. siliqua, fr. silique

SILÍCVĂ s.f. Fruct în formă de păstaie lungă, împărţită în două printr-un perete membranos pe care sunt aşezate seminţele. [Var. silicuă s.f. / < fr. silique, cf. lat. siliqua].