SILVICULTÚRĂ s.f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul culturii, amenajării şi exploatării pădurilor; ramură a economiei forestiere care cuprinde amenajarea şi protecţia patrimoniului forestier, asigurând materia primă pentru industria forestieră. – Din fr. sylviculture.

SILVICULTÚRĂ s. (rar) pădurărie, pădurărit, (înv.) silvanistică.

silvicultúră s. f., g.-d. art. silvicultúrii

SILVICULTÚRĂ f. 1) Ştiinţă care se ocupă cu studiul culturii, amenajării, protecţiei şi exploatării pădurilor. 2) Ramură a economiei forestiere care include îngrijirea, protecţia, cultivarea pădurilor, precum şi asigurarea industriei forestiere cu materie primă. [G.-D. silviculturii] /<fr. sylviculture

SILVICULTÚRĂ s.f. Ştiinţă care studiază cultura, amenajarea şi exploatarea pădurilor. [< fr. sylviculture, cf. lat. silva – pădure, cultura – cultură].