SIMPLIFICÁ, simplific, vb. I. Tranz. A face să fie (mai) simplu (1, 2). ♦ A reduce o ecuaţie sau o fracţie printr-un divizor comun; a transforma o egalitate într-o altă egalitate echivalentă cu formă mai simplă. – Din lat. simplificare, fr. simplifier.

A simplifica ≠ a complica

SIMPLIFICÁ vb. (MAT.) a reduce, (înv.) a reduţirui, a scurta. (A ~ o fracţie.)

SIMPLIFICÁ vb. v. schematiza.

simplificá vb., ind. prez. 1 sg. simplífic, 3 sg. şi pl. simplífică; conj. prez. 3 sg. şi pl. simplífice

A SIMPLIFICÁ simplífic tranz. 1) A face mai simplu, mai puţin complicat. 2) A curăţa de elemente secundare. 3) (fracţii sau expresii algebrice) A micşora printr-un divizor comun; a reduce. [Sil. sim-pli-] /<lat. simlpificare, fr. simplifier

SIMPLIFICÁ vb. I. tr. A face (mai) simplu. ♦ A reduce o fracţie, o expresie algebrică etc. printr-un divizor comun. [P.i. simplific, 3,6 -că. / cf. fr. simplifier < lat. simplex – simplu, facere – a face].