SINCOPÁT, -Ă, sincopaţi, -te, adj. 1. (Despre muzică, în special despre muzica de jaz) Caracterizat prin folosirea sincopei (2). 2. (Fon.; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut în interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). – V. sincopa. Cf. s y n c o p é.

SINCOPÁT adj. 1. ritmic. (Muzică ~.) 2. sacadat. (Ritm ~ al versurilor.)

sincopát adj. m., pl. sincopáţi; f. sg. sincopátă, pl. sincopáte

SINCOPÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) muz. Care ţine de sincopă; propriu sincopei. 2) lingv. (despre vocale, silabe) Care a dispărut prin sincopă. /v. a sincopa

SINCOPÁT, -Ă adj. 1. (Despre muzică) Care foloseşte sincopa (2). 2. (Despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut din interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). [< sincopa].